Una din modalităţile prin care angajatorul poate dispune, unilateral, încetarea unui contract individual de muncă este concedierea, aceasta putând interveni din motive care ţin de persoana salariatului sau din motive care nu ţin de persoana salariatului.
Salariatul la rândul său, are dreptul de a formula o contestație în instanţă privind procedura de concediere, iar aceasta în baza unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi executorie, poate decide anularea deciziei de încetare şi reintegrarea salariatului.
Angajatorul are obligaţia de a duce la îndeplinire prevederile hotărârii judecătoreşti, situaţie în care trebuie să aibă în vedere următoarele implicaţii procedurale:
Analiza obligaţiilor declarative trebuie efectuată din perspectiva prevederilor Codului Fiscal privind impozitul pe salarii şi contribuțiilor sociale obligatorii datorate.
Dacă în raport cu impozitul pe salarii, acesta se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii venitului, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii, pentru contribuţiile sociale, în situaţiile în care au fost acordate drepturi băneşti în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se întocmesc declaraţii rectificative corespunzătoare fiecărei luni şi trebuie trecut la tip rectificativa 2 –„Declarație depusă ca urmare a acordării unor drepturi bănești în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii potrivit art. 147 alin. (3) și art. 169 alin. (3) din Codul fiscal".
Practic, trebuie rectificată luna/lunile în cauza şi calculate doar contribuţii sociale pentru aceste sume, urmând ca în luna plăţii veniturilor să fie declarat în formularul 112 şi impozitul pe venit aferent acestor sume.