Veniturile din arendă

Conform Codului fiscal și a Normelor metodologice date în aplicarea acestuia, venitul brut obținut din arendarea bunurilor agricole, se stabilește pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părți și reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite.

Pentru situațiile în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se face pe baza prețurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului București.

Venitul net din arendă

• se stabilește la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut;
• pentru recunoașterea deductibilității cheltuielii în cotă de 40% din venitului brut arendatorul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative.

Impozitul pe veniturile din arendă

• se calculează prin reținere la sursă la momentul plății venitului, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net, iar impozitul este final;
• se declară de către plătitorul de venit prin formularul 112 și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut;

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS)

În situația în care persoana fizică realizează venituri din arendă, obținute de la un singur plătitor de venit, iar nivelul net estimat al acestor venituri este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția, plătitorul de venit are obligația să calculeze, să rețină și să plătească CASS, prin formularul 112.  Nivelul contribuției calculate și reținute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părți, până la concurența contribuției datorate.

În cazul în care persoana fizică realizează venituri din arendă din mai multe surse, iar veniturile nete estimate a se realiza de la cel puțin un plătitor de venit sunt egale sau mai mari decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția, contribuabilul va desemna prin contractul încheiat între părți plătitorul de venit care va calcula, plăti și declara contribuția și de la care venitul realizat este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe țară. Plătitorul de venit desemnat depune formularul 112 până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.

Contribuabilul, persoană fizică, are obligația depunerii „Declarației unice” , dacă nivelul venitului net din arendă obținut din mai multe surse, estimat a se realiza pe fiecare sursă, este sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția, dar venitul net cumulat este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe țară.

În cazul persoanei fizice care realizează venituri din arendă din mai multe surse, sub nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, dar cumulate, aceste venituri se situează peste nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, şi care a depus la organul fiscal Declarația Unică, iar în cursul anului încheie cu un plătitor de venit un contract a cărui valoare este peste plafonul de 12 salarii minime brute pe ţară, se aplică sistemul de impozitare prin autoimpunere iar stabilirea contribuţiei se face prin „Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice”.