Andreea Albinoiu
Pentru Andreea Albinoiu, leadership-ul s-a conturat natural, odată cu dezvoltarea liniei de business și cu dorința de a construi legături între oameni, proiecte și obiective. În rolul de Senior Manager Immigration & Mobility Services, parcursul ei reflectă trecerea de la expertiza tehnică la coordonarea unei echipe în care încrederea, autonomia și dezvoltarea profesională devin elemente esențiale.
În acest interviu, Andreea vorbește despre lecțiile care au ajutat-o să crească drept lider: importanța ascultării, adaptarea la nevoile fiecărui coleg și asumarea greșelilor ca parte firească a procesului de învățare. Pentru ea, managementul nu înseamnă control, ci crearea unui cadru în care oamenii capătă curaj, își asumă responsabilități și ajung să contribuie cu propriile idei.
Într-un mediu profesional în care ritmul este alert, iar provocările apar constant, Andreea propune un model de leadership construit pe sinceritate, claritate și responsabilitate. Un leadership autentic, în care liderul nu trebuie să aibă mereu toate răspunsurile, ci să rămână deschis, prezent și conectat la echipa alături de care construiește.
Ce te-a determinat să alegi o carieră în management?
Am început ca specialist și pe măsură ce linia de business se dezvolta si echipa s-a mărit, am observat că mă atrage si partea în care lucrez cu colegii, nu doar sarcinile strict individuale. Cred că am realizat la un moment dat că îmi place să văd cum se leagă lucrurile între ele: oameni, proiecte, termene și să țin totul împreună. Și, sigur, mai e o parte pe care nu menționează nimeni la început: vezi oameni care cresc lângă tine, care se formează profesional și asta chiar îți dă o satisfacție aparte. Nu mi-aș mai dori să revin la o muncă pur tehnică.
Care au fost cele mai importante lecții pe care le-ai învățat în rolul de manager și cum te-au ajutat să crești ca lider?
Dacă ar fi să aleg una singură, ar fi faptul că trebuie să asculți mult mai mult decât vorbești. Sună a clișeu, știu, dar la început aveam tendința să sar direct la soluții, cineva venea cu o problemă și eu deja aveam răspunsul pregătit. Am învățat că, de multe ori, oamenii nu vin neapărat după o soluție, ci ca să fie auziți. Și că, dacă îi lași să termine, de obicei ajung singuri la răspuns. A doua lecție: nu există o rețetă care funcționează cu toată lumea. Ce merge cu un coleg poate să fie exact ce nu trebuie să faci cu altul. Și a treia: greșelile se întâmplă, inclusiv ale mele. Contează ce faci după: le recunoști, le repari, mergi mai departe.
Care crezi că este cel mai satisfăcător aspect al rolului tău de manager?
Momentul în care un coleg din echipă face ceva ce, acum un an, nu ar fi îndrăznit să facă. Poate prelua un proiect de la zero sau poate vine cu o idee pe care nimeni nu o gândise. Ăla e momentul. Mă bucur când văd că echipa nu mai depinde atât de mult de mine, că lucrurile merg și dacă lipsesc eu. Asta consider eu că înseamnă să îți faci treaba bine. Și da, rezultatele financiare, cifrele sunt importante și acestea în mod clar.
Cum gestionezi provocările de leadership și cum reușești să te menții motivat, chiar și în momentele dificile?
Mă străduiesc (chiar și atunci când este mai greu) să privesc orice provocare ca pe o oportunitate, însă sunt și zile în care pur și simplu e greu și gata. Ce am învățat e să nu reacționez pe loc când apare ceva complicat. De multe ori lucrurile nu sunt așa dramatice cum par la prima oră dimineața. Pe partea de motivație, nu caut lucruri mari. Mă țin mai mult detaliile: un feedback bun de la un client, un coleg care îmi spune că i-a fost util ce am discutat sau pur și simplu faptul că am finalizat un dosar la care lucram de săptămâni. În momentele mai grele, încerc să mă uit înapoi la 2-3 ani și să văd cât am avansat. Ajută.
Cum gestionezi echilibrul între obiectivele echipei și cele personale?
Onest? Nu întotdeauna reușesc dar ce încerc să fac e să nu las asta să devină regulă. După o perioadă intensă încerc să mă bucur de câteva zile mai relaxate. Cu echipa am învățat să nu mai promit lucruri imposibile, să fiu cât mai transparentă. Pe termen lung, ăsta e singurul mod în care poți să ții oamenii lângă tine.
Ce îți dorești să transmiți generațiilor viitoare de lideri despre ce înseamnă să fii un manager autentic și de succes?
Să nu se grăbească să pară că știu tot. E poate cel mai mare pericol când preiei o echipă prima dată: simți că trebuie să ai un răspuns pentru orice, altfel îți pierzi autoritatea. Nu e așa. Oamenii respectă mult mai mult pe cineva care spune „nu știu, hai să ne uităm împreună” decât pe cineva care improvizează și se vede că improvizează. Și încă ceva: să nu uite de unde au plecat. Odată ajunși într-o poziție, riști să uiți cum era să fii la început de drum, cu întrebări banale și frica de a le pune. Dacă ții minte asta, consider ca vei deveni un manager cu care oamenii își vor dori să lucreze.